Muzeul Chihlimbarului

Muzeul ingropat in munti

-- O colectie de chihlimbar unica zace nestiuta prin coclaurile Buzaului * Autoritatile nu au gasit bani nici pentru un indicator rutier, daramite sa promoveze comoara turistica
Muzeul Chihlimbarului, o colectie unica in Romania ce este adapostita in comuna Colti din judetul Buzau, este cunoscut mai mult de turistii straini decat de cei romani. Pe drumul care duce peste Muntii Buzaului la Brasov, in apropierea vestigiilor rupestre de la Alunis, la Colti, se ascunde chihlimbarul renumit in Europa pentru coloritul si frumusetea lui.
Intr-o casa taraneasca, cladita dupa canoanele arhitectonice din zona si care la vremea ei a fost frumoasa, au fost adunate peste 300 de pietre semipretioase de la galben translucid la negru opac. Muzeul are al doilea chihlimbar (romanit) ca marime din lume care cantareste aproape doua kg, cel mai mare (3,45 kg,) fiind la Muzeul Judetean Buzau. Chihlimbarul expus in muzeu este in forma bruta, dar si prelucrata (margele, cercei, medalioane, inele) valoarea lui constand in cantitatea de impuritati pe care le conserva. La muzeul din Colti exista chiar un cercel ce pastreaza o furnica, care dupa parerea specialistilor a trait acum 30 de milioane de ani. Chihlimbarul de la Colti are culoarea neagra, negru-verde, verde inchis, rosu-rubiniu si se numeste romanit, iar alaturi de aceste pietre semipretioase si minuntate bijuterii, la etajul muzeului sunt expuse obiecte etnografice, dar si unelte folosite la extragerea si prelucrarea chihlimbarului.
Mit si istorie
Chihlimbarul, tot mai greu de gasit in zilele noastre, mai poate fi descoperit doar de locuitorii zonei care ii stiu secretele. Ei spun ca pietrele de chihlimbar au efecte purificatoare pentru minte si spirit. Localnicii il poarta pentru noroc si pentru a-i apara de rele si boli. In trecut, fiecare om din Colti avea cateva "bucati de soare" folosite ca bijuterii sau pentru proprietatile terapeutice. Exista credinta ca margelele de chihlimbar daruite te leaga pe veci cu cel care iti primeste colierul, unind cele doua suflete. Si acum locuitorii comunei Colti mai vand bucati de chihlimbar, care ies la suprafata si sunt spalate de ploi. Istoria extragerii si prelucrarii chihlimbarului in Tara Romaneasca se pierde in negura vremurilor. Prima informatie documentara dateaza din anul 1578, cand Mihnea Voda si sotia sa, Doamna Neaga, inzestreaza biserica din satul Alunis, din Comuna Colti, cu o usita incrustata cu chihlimbar. Unele documente spun ca, in 1829, rusii au fost atrasi de zacamintele de chihlimbar de la Colti si au venit la Buzau sa le exploateze. Apoi, se stie ca in 1927 din minele Colti s-au extras de acolo peste 158 de kg de chihlimbar. Mai mult, in 1932 o expozitie romaneasca uimeste lumea. Inginerul Dumitru Grigorescu, omul de care se leaga epoca de varf a chihlimbarului romanesc (1927-1937), ofera personal reginei Angliei (Mary, sotia lui George al V-lea) un medalion de chihlimbar in care erau conservate insecte. Celebra pipa a lui Stalin a fost facuta din chihlimbarul aceluiasi Dumitru Grigorescu. Insa in 1937 minele de la Colti falimenteaza, iar in 1948 sunt inchise definitiv.
Ajunsi in aceasta zona, nu se poate sa pleci fara sa vizitezi unul dintre cele mai interesante ansambluri de vestigii rupestre, constituit din chilii si biserici, galerii si cruci de piatra aflate la Alunis. Toate acestea atesta prezenta crestinismului pe aceste meleaguri dintr-o perioada foarte indepartata. Cateva zile in aceste locuri pot dezvalui si alte comori ale plaiurilor buzoiene.
Barajul Siriului, trasee montane spre Lacul Vulturilor (Siriu - Valea Neagra - Lacul Vulturilor 3,5-4 ore) sau Varful Penteleu (Siriu - Valea Neagra - Lacul Vulturilor 3,5-4 ore), vulcanii noroiosi si ansamblul de sculptura in aer liber din poienile Cetatii Tisaului sunt doar cateva dintre locurile care pot face din cateva zile in zona Buzaului o vacanta unica pentru orice turist. Pentru a ramane aici mai multe zile, pensiunile din zona pot reprezenta o alternativa convenabila. Cu putina rabdare se gasesc pensiuni care ofera pensiune completa pentru o zi la cel mult 80 RON/persoana/zi. Exista chiar o pensiune care ofera turistilor o curte de 14.000 de mp unde sunt amenajate terasa pentru servirea mesei, o piscina in aer liber, iaz cu peste si un teren de fotbal sau tenis. Copiii vor fi atrasi de custile de iepuri sau cele cu fazani, de caprioara sau cainele pensiunii.
Prin Patarlagele spre Colti
Cu toate ca aceste locuri merita din plin sa fie promovate si vizitate, pe drumul de la Buzau spre Brasov nu exista indicatoare care sa te ghideze spre muzeul Chihlimbarului. Insa, ajuns in orasul Patarlagele, cu putin efort se poate gasi directia catre Colti. Nu trebuie sa mai mergi foarte mult, cativa km pe drumul judetean Valea Sibiciu-Colti. Ajuns acolo, te napadeste un sentiment de revolta, dar si de neputinta vazand cum acest muzeu unic in tara este lasat in paragina si mai are putin pana se prabuseste. Casa care gazduieste nu este veche. A fost construita intre 1973 si 1974, iar primarul spune ca a mai fost renovata si prin anii '80. Insa de fiecare data cand ploua sau ninge apa se strecoara prin crapaturile acoperisului ajungand sa se infiltreze in peretii cladirii. Unele incaperi sunt deja inchise vizitatorilor, deoarece apa a ajuns la instalatia electrica, iar acoperisul mustind de apa prezinta un real pericol pentru turisti. Primarul comunei, Ilie Sava, marturiseste ca s-au mai incercat niste reparatii la acoperis cu sindrila, dar de cativa ani nu s-a mai reusit nimic. Se vede ca nici autoritatile judetene, in grija caruia se afla muzeul de la Colti, nu sunt de loc interesate de soarta acestui muzeu.
Prin Patarlagele spre Colti
Cu toate ca aceste locuri merita din plin sa fie promovate si vizitate, pe drumul de la Buzau spre Brasov nu exista indicatoare care sa te ghideze spre muzeul Chihlimbarului. Insa, ajuns in orasul Patarlagele, cu putin efort se poate gasi directia catre Colti. Nu trebuie sa mai mergi foarte mult, cativa km pe drumul judetean Valea Sibiciu-Colti. Ajuns acolo, te napadeste un sentiment de revolta, dar si de neputinta vazand cum acest muzeu unic in tara este lasat in paragina si mai are putin pana se prabuseste. Casa care gazduieste nu este veche. A fost construita intre 1973 si 1974, iar primarul spune ca a mai fost renovata si prin anii '80. Insa de fiecare data cand ploua sau ninge apa se strecoara prin crapaturile acoperisului ajungand sa se infiltreze in peretii cladirii. Unele incaperi sunt deja inchise vizitatorilor, deoarece apa a ajuns la instalatia electrica, iar acoperisul mustind de apa prezinta un real pericol pentru turisti. Primarul comunei, Ilie Sava, marturiseste ca s-au mai incercat niste reparatii la acoperis cu sindrila, dar de cativa ani nu s-a mai reusit nimic. Se vede ca nici autoritatile judetene, in grija caruia se afla muzeul de la Colti, nu sunt de loc interesate de soarta acestui muzeu.