Bucegi - Braul mare al jepilor

BRÎUL MARE AL JEPILOR
Numărul celor care bat la porţile alpinismului se află în continuă creştere. Atracţia verticalelor este deosebit de puternică, iar satisfacţia dată de victoria obţinută în lupta cu muntele întrece puterea de exprimare a oricărui superlativ. Primii paşi în alpinism trebuie făcuţi parcurgînd trasee uşoare (gradele 1A şi 1B). Unul dintre aceste trasee este cel care ne conduce pe Brîul Mare al Jepilor (gradul 1A) cunoscut şi sub denumirea de Brîul lui Răducu.
Pentru a intra în traseu urmăm poteca marcată cu cruce albastră care urcă pe valea Jepilor pînă la cabana Caraiman. După 1 h 45’ de la staţia telecabinei (hotelul Silva) ajungem în locul unde poteca marcată traversează, pentru a doua oară, pîrîul şi trece de pe flancul Jepilor Mici pe acela al Caraimanului. Poteca pe Brîul Mare al Jepilor începe din acest loc urcînd brusc spre stînga (cum am venit), printre tufe de zmeură. Înainte de a porni pe brîu este necesar să ne aprovizionăm cu apă!
După 5' de la plecarea din Valea Jepilor poteca noastră intra în pădure şi începe să străbată o zonă cu relief foarte frămîntat, strecurîndu-se pe sub pereţi înalţi şi năpădiţi de vegetaţie. Spre est (stînga noastră) se deschid largi panorame asupra Văii Prahova, unde se văd oraşele Buşteni şi Azuga. De asemenea, privirile se pot plimba în voie peste culmea domoală care se întinde între vîrfurile Cazacu şi Piscu Cîinelui. Pe cîteva porţiuni poteca este foarte îngustă şi de aceea, trebuie să înaintăm cu atenţie.
După 20' de la plecarea din valea Jepilor traversăm Vîlcelul Lupului şi ne strecurăm cu grijă deosebită pe sub un perete stîncos. Poteca urcă şi coboară, uneori, prin locuri priporoase şi, după încă 10" ne scoate în Vîlcelul Închis. Spre est ni se deschid panorame spectaculoase către Gura Dihamului unde de-a lungul drumului, ne apar corturi divers colorate.
Ajungem în Vîlcelul cu Zîmbri (1700 m), unde trebuie să înotăm prin vegetaţie şi de acolo începem să urcăm către Creasta cu Zîmbri pe care o intersectam după 1 h de la intrarea pe brîu. În continuare, coborîm pînă în Vîlcelul Clăiţei (ne menţinem la o altitudine de aproximativ 1700 m) intrînd astfel într-o zonă unde sînt cunoscute numeroase trasee alpine cu grad mare de dificultate (3—5). Chiar din Vîlcelul Clăiţei se desprinde spre dreapta, către seninări, traseul Muchia înaltă (gradul 5A). Poteca pe Brîul Mare al Jepilor, aceea pe care mergem, urcă pe sub Peretele cu Florile (străbătut de 5 trasee alpine accentuat dificile), pe deasupra zonei de obîrşie a Văii Seci a Jepilor, care se adînceşte în stînga noastră (spre est) şi după 1 h 30' de la plecarea din Valea Jepilor sosim în şaua Clăii Mari, punctul cel mai înalt al traseului (1775 m).
Aici ia sfîrşit traseul alpin de gradul 1B care se desfăşoară de-a lungul Văii Seci a Jepilor (Valea Seacă dintre Clăi). Montaniarzii care au timp suficient pot să urce pînă pe vîrful Claia Mare (1863 m) pe un traseu alpin de gradul 1A Atragem atenţia asupra faptului că nu ne-am propus să descriem traseele alpine de mare dificultate din zonă şi, de aceea, n-am menţionat la locul cuvenit punctele de intrare în acestea, iar în schiţa anexată n-am indicat detaliile necesare pentru orientare. Din şaua Clăii Mari coborîm brusc spre dreapta, pe sub pereţi stîncoşi şi după cca 5’ trecem pe lîngă o inscripţie care ne întăreşte convingerea că ne aflăm pe drumul cel bun. Continuăm coborîrea, străbatem o porţiune cu grohotiş mărunt care ne obligă sa înaintăm cu prudenţă şi în curînd ajungem în punctul unde ia sfîrşit ascensiunea pe Vîlcelul Comorile Clăii (gradul 1B). După 15' de la plecarea din şa poteca ne scoate în punctul unde ia sfîrşit ascensiunea pe Vîlcelul Comorile de Mijloc (gradul 1B). O inscripţie, pe perete, marchează acest loc.
În continuare brîul ne conduce tot pe sub pereţi stîncoşi, traversează Vîlcelul Comorile Brînei (aici găsim apă) şi răzbate în amfiteatrul foarte larg unde-şi are obîrşia valea Urlătoarea Mică. În această zonă brîul prezintă o discontinuitate şi, de aceea, orientarea este mai dificilă.
Pentru a evita rătăcirea, mergem pe potecă pînă cînd ajungem în firul vîlcelului, respectiv pînă în valea Urlătoarea Mică. Apoi coborîm pe vîlcel cam 10’ pînă în dreptul unei poteci clare care urcă spre dreapta (pe vreme cu vizibilitate bună această potecă se poate observa cu mult timp înainte de a ajunge în Vîlcelul Urlătorii Mici). Prindem poteca menţionată şi urcăm pe aceasta pînă în Drumul Urlătorilor, la baza unui picior de susţinere a fostului funicular (alt. 1660 m). Aici ia sfîrşit traseul nostru în continuare se poate cobori la Buşteni pe poteca marcată cu triunghi albastru sau se poate urca, pe acelaşi marcaj (1h 15'). la cabana Piatra Arsă. Asupra traseului marcat cu triunghi albastru nu insistăm, deoarece orientarea nu ridică probleme, poteca, şi într-un sens şi în celălalt, fiind foarte clară şi foarte bine marcată.
Durata (inclusiv drumul de acces şi de coborîre în Buşteni): 7 h de mers efectiv; ascensiunea suplimentară pe vîrful Claia Mare — o oră
Materiale tehnice necesare: cordelină.
Traseul este inaccesibil iarna sau pe vreme nefavorabilă. În cazul cînd vremea nefavorabilă intervine pe traseu, nu coborîţi pe nici o vale care se desprinde spre est!