Un traseu inedit spre Pestera Scarisoara

Un traseu inedit spre Pestera Scarisoara

La Peştera Scărişoara duc numeroase trasee turistice dinspre Gîrda de Sus, Arieşeni, Padiş şi munţii Gilău (în total 7 trasee marcate). Încă unul ar părea astfel inutil, mai ales că este nemarcat. El oferă însă, mai mult decît oricare altul, posibilitatea de a cunoaşte adevăratul peisaj al Ţării Moţilor. El ne duce, aproape încontinuu pe creste, de la Albac în Valea Ordîncuşa, în şoseaua ce urcă la Oscoale. Traseul, care ia 5—6 ore, urmează poteci clare şi trece din cînd în cînd pe lîngă gospodării de moţi de unde se pot lua informaţii.
Plecăm din centrul comunei Albac pe şoseaua care duce spre Huedin, pe care o urmăm 1 km, pînă dispar casele din stînca noastră. Aici, în versantul abrupt se desprinde un drum de căruţă ce urcă puternic şi pe care-l urmăm. După circa 200 m el coteşte la stînga şt ne scoate curînd pe creastă ce separă Valea Albacului (la stînga noastră). Din creastă drumul începe să taie pieziş, în urcuş domol faţa ce domină Valea Arieşului şi pe care sînt aciuite ici-colo gospodării moţeşti. Din drumul nostru (drum carosabil pentru camioane şi maşini de teren) se desfac mici ramificaţii ce duc la aceste gospodării. Treptat cîştigăm înălţime şi după ½ oră ajungem pe creasta dealului unde se află un grup de case mai adunate şi de unde avem o largă perspectivă spre bazinul mijlociu al Arieşului, cu versanţii acoperiţi de păşuni, mici ogoare şi case.
De la aceste gospodării drumul face un cot uşor la stînga, intră în pădurea de molid şi după un parcurs aproape la orizontal, iese din nou în poiana pe creasta muntelui Sturu care se ridică în dreapta noastră şi spre care urcăm uşor, cu drumul, avînd pe stînga firul sec al unei văi carstice. Este primul semn al existenţei calcarului în subsol şi care ne va furniza, pentru un timp, peisaje tipice: doline, largi depresiuni şi platouri fără drenaj. Drumul nostru ţine aproximativ creasta, trecînd prin două şei şi lăsînd în dreapta vîrfuri nu prea înalte. După circa 2 ore de drum, lăsînd în urmă ultimele case ale cătunului, ajungem pe o creastă importantă, de pe care avem o largă vedere şi spre nord. Nu facem însă popasul aici şi cu un mic efort ne vom abate puţin din drum urmînd la dreapta (est) muchea pînă în Vf. Fericet (1 176 m) de unde avem o grandioasă privelişte: spre sud-est, pe deasupra văii Arieşului, putem vedea, în zilele senine, Vîlcanul cu profilul său de navă ce domină tumultul crestelor munţilor Metaliferi, iar spre sud-vest bastionul impunător al Bihariei, dincolo de care se profilează micul vîrf triunghiular al legendarului munte Găina. Spre nord, dincolo de adînca depresiune a văii Albacului, observăm şoseaua spre Huedin ce urcă şerpuind printre gospodăriile dă pe faţa dealului Mătiseşti, iar spre est faţa masivă a Muntelui Balomireasa (primul bastion al munţilor Gilău), presărata şi ea cu căsuţe, drumuri şi ogoare minuscule.
Imediat sub noi, pe creasta ce coboară din Vf. Fericet, se observă o mică gospodărie moţească cu rezonanţe istorice: este casa în care s-a născut marele nostru erou Horea, fapt marcat de un obelisc. În plan mai apropiat spre sud privirea ne este atrasă de două gheburi de calcar alb: Piatra Tîrsei, cel mai apropiat şi Vîrful Sobei, mai depărtat. Drumul ne duce în continuare direct spre vest, pe creastă sau puţin pe sub ea pe versantul sudic. Reapar casele, ce fac la un moment dat un grup compact, cu o şcoală şi un magazin sătesc (pînă la care este dus şi drumul carosabil pentru aprovizionare), apoi poteca ne poartă în urcuş uşor pînă la un loc deosebit de pitoresc la monumentul de arhitectură din Costeşti, mică construcţie de lemn situată chiar pe creastă şi care domină zarea. De aici pentru un lung timp nu mai întîlnim case, iar poteca ne poartă cînd prin pădure de molid, cînd prin păşuni cu iarbă aspră. Trecem printr-un loc cu pitoreşti stînci de conglomerate dure, iar după mai puţin de o oră de la vf. Fericet ajungem la o răscruce de creste: cea pe care am venit noi se inseră în alta, mai importantă, ce coboară dinspre nord spre sud, urmată şi ea de un drum pentru căruţe. Locul trebuie bine reperat căci riscăm să ne rătăcim. Dacă coborîm la stînga ajungem în valea Arieşului, în comuna Gîrda, drumul spre dreapta (spre nord), este cel care ne va însoţi de aici înainte, cu adînca depresiune în stînga noastră. Urcăm deci domol urmînd creasta, mai mult la gol, cu rară pădure, trecem de un vîrf împădurit pe care-l lăsăm la stingă (vf. Cocoşu de 1 354 m) şi ajungem din nou în zonă cu case ce formează asexzarea Beleş. Trecem printre case, urmînd drumul de cart ce urmăreşte creasta, cu mici ocolişuri, intrăm în pădure, ieşim apoi într-o şa unde poteca se bifurcă, ambele ramuri ocolind o creastă calcaroasă bine împădurită. După reunirea potecilor intrăm într-o zonă cu tăieturi recente de pădure pe versantul din stînga noastră şi care au urcat pînă în creastă. Trecem prin ele, mai întîlnim o casă chiar lîngă drum, la stînga, apoi, după ce dăm ocol unor zone de izvoare a unor afluenţi ai Ordîncuşii, tot ţinînd versantul, trecem pe deasupra gospodăriilor izolate ce constituie cătunul Sfoartea. Mai mult prin pădure, acum de amestec de fag cu molid, şi traversînd poieni cu fîneaţă, coborîm domol şi, după un mic cot, ajungem în Valea Ordîncuşa, în dreptul unui izvor unde este amenajat un loc de popas. Sîntem pe un drum carosabil ce urcă de la Gîrda Seacă la Gheţar, pînă la care mai facem o oră. Pentru a ajunge la acesta urmăm drumul care, puţin mai depărte, părăseşte zona de unde iese la marea şi înflorită poiană Ursoaica. Aid întîlnim marcajul bandă albastră ce vine de la Padiş şi banda roşie ce vine din munţii Gilău, ambele urmărind drumul carosabil pînă la cabana Scărişoara.
Pentru cei ce vor să se retragă de la Scărişoara pe traseul propus aici le recomandăm să fie atenţi la intrarea în traseu, observînd de la izvorul din Valea Ordîncuşa drumul ce urcă de partea cealaltă prin poiană şi pe care trebuie să-l urmeze. De asemenea trebuie atenţie pentru a identifica bifurcaţia de la sud de vf. Cocoşu, unde trebuie să cotim în unghi drept la stînga. Dar şi dacă greşim şi urmăm înainte creasta principală nu avem nimic de pierdut,căd trecînd printre casele pitorescului cătun Prelua putem cobori în drumul naţional asfaltat, în comuna Gîrda de Sus.

MARCIAN BLEAHU