CHEILE ŞUGĂULUI ŞI PEŞTERA MUNTICELUL

CHEILE ŞUGĂULUI ŞI PEŞTERA MUNTICELUL

Mirifica lume de piatră a Cheilor Bicazului atrage, an de an, un număr tot mai mare de turişti. O şosea asfaltată permite accesul auto. Numeroase poteci turistice, marcate sau nemarcate, pornesc din apele înspumate ale Bicazului şi urcă spre seninările ţancurilor. Răsfirată pe versanţii semeţi ai cheilor, o reţea de trasee alpine dintre cele mai dificile stîrneşte pasiunea şi ambiţia alpiniştilor. Pe o distanţă de circa 7,5 km (DN I2C). Începînd din staţiunea Lacu Roşu, cheile oferă un peisaj care se infiltrează în suflet, sădind nostalgie. Ajunşi la km 34 sîntem tentaţi să credem că Bicazul a intrat într-o zonă care nu ne mai oferă surprize. Ne înşelăm! Chiar în dreptul bornei kilometrice se află confluenţa Şugăului cu Bicazul.
Un drum local se desprinde spre stînga şi după circa 5 minute ajungem în faţa unei despicături mărginită de pietre, ce nu depăşeşte 70 m înălţime. Ne aflăm la intrarea din aval a cheilor Şugăului. Pîrîul a trudit mii de ani pentru a-şi croi acest drum. Pătrundem în chei, înaintînd pe un pod din bîrne. Deasupra noastră pereţi verticali se înalţă cu circa 50 m. Sub pod, rîul curge năvalnic. Zărim, printre bîrnele care alcătuiesc podul, marmite în care apa se zbate cu furie. Aburi reci se degajă umezind atmosfera. Un sentiment de îngrijorare ne cuprinde tot mai puternic. De fapt, sîntem doar copleşiţi de înălţimea şi îngustimea cheilor, precum şi de mugetul luptei care se dă între pîrîu şi munte, înaintăm cu grijă pe bîrnele umede şi după circa 15 minute ajungem la capătul din amonte al cheilor. În continuare, valea se deschide brusc oferind imaginea unui peisaj dominat de păşuni. Dacă dispunem de timp putem continua, în amonte, pînă în cătunul Bîrnad.
Revenirea la borna kilometrică de la care am plecat se poate face pe variantă care ocoleşte cheile. Noi însă, recomandăm revenirea pe acelaşi traseu.
Excursia noastră continuă, în aval. pe valea Bicazului. După aproximativ 200 m de la borna kilometrică, ajungem într-un loc de unde se desprinde, spre stînga, un drum de căruţă. Ne aflăm în dreptul staţiei de compresoare a carierei de piatră. Pornim pe drumul de căruţă şi începem să urcăm pe lîngă o gospodărie ţărănească. Pe vreme umedă, drumul este deosebit de alunecos şi de aceea este preferabil să urcăm pe treptele din beton care ne conduc paralel cu acesta. După circa 30 minute ajungem într-un loc unde drumul face o curbă spre dreapta. Aici părăsim drumul si urcăm pe linia de cea mai mare pantă, pe o potecă vag conturată prin iarba unei poieni. Trecem peste o împrejmuire, sărind un pîrleaz, şi continuăm să urcăm apropiindu-ne de pereţii stîncoşi aflaţi în stînga noastră. Sosim într-o poiană de forma unei covate. Poteca se orientează spre stînga, traversînd o limbă de grohotiş. Trecem peste o împrejmuire aproape dărîmată şi orientîndu-ne spre stînga începem să urcăm pe o potecă acoperită cu grohotiş, care ne conduce la intrarea în peştera Munticelul, denumită, de către localnici, peştera Ghiocelul.
Peştera este o rezervaţie naturală. Vizitarea ei durează 30—45 de minute şi ne prilejuieşte o întîlnire cu o lume subterană fantastică. Mai întîi trebuie să ne obişnuim cu lumina lanternelor. Interiorul peşterii nu este accidentat şi nici nu prezintă pericolul unei rătăciri. Carstul este descoperit recent şi de aceea, numeroasele concreţiuni care împodobesc interiorul n-au denumiri consacrate. Fantezia vizitatorilor este stimulată puternic astfel încît este posibil că mirajul acestei lumi misterioase să ne reţină mai mult decit ne-am propus iniţial.
Revenim în DN 12 C pe acelaşi traseu.
— informaţii utile organizatorului de excursie:
— durata necesară pentru vizitarea cheilor Şugăului: 45 minute;
— durata necesară pentru vizitarea peşterii Munticelul (inclusiv accesul) 2 h 15 minute.

ŞIŞU GABRIEL