BUCŞOIUL MIC

Ca să cunoaştem un colţişor din minunatul peisaj al Bucegilor — mai puţin ştiut — părăsim Poiana Bătrînilor situată sub poteca marcată cu triunghi roşu ce leagă poiana Pichetul Roşu de Buşteni, peste Munticel, unde am petrecut o noapte în cortul instalat lîngă apa cristalină a unui izvor, şi începem să urcăm pe o poteca nemarcată ce se anină printre brazii de la piciorul muntelui Bucşoiu Mic. Ne facem loc, cu greu, prin molidişul des, şi la o oră de mers poteca devine din ce în ce mai conturată şi uşor de observat. Urcuşul este anevoios, purtîndu-ne paşii peste blocuri mari de stîncă, pe brîneaguri cu iarbă, prin ganguri înguste săpate în roca dură. De aici creasta Bucşoiului Mic, cunoscută şi sub numele de creasta Balaurului, ne oferă privelişti de neuitat spre sud, firul văii Morarului ne desparte de creasta Morarului. Drumeţul, ce se încumetă să se avînte prin aceste locuri, poate admira Colţii Morarului ce, de departe, par uitaţi de neastîmpărul omului. Spre nord-vest privirea rătăceşte pe impunătoarea piramidă a Bucşoiului Mare de care ne desparte adînca vale a Bucşoiului. Spre est şerpuiesc culoarele văilor Prahova şi Timiş, dincolo de care se desfăşoară culmile Baiului, Gîrbovei şi Pietrei Mari. Pînă să ajungem în şaua Bucşoiului, au trecut 4—5 ore de la plecare, dar osteneala urcuşului ne este răsplătită din plin. Am admirat splendida floare de colţ. regina exilată în solitudini cuaternare. Spre vest zărim creasta fierăstruită a Pietrei Craiului.
Ne aflăm pe poteca marcată cu bandă roşie, îndreptîndu-ne spre sud, şi după o jumătate de oră de mers ajungem la 2507 m alt., în vîrful Omu, cel mai înalt punct al Bucegilor. Spre sud, dincolo de firul elegant al văii Cerbului, zărim muntele Coştila — paradis al alpiniştilor. Fiecare munte şi-a avut piscurile sale, care cu greu s-au lăsat cucerite, dar cea mai frumoasa izbîndă rămîne Fisura Albastră din peretele Coştilei. Puţini ştiu că Fisura Albastră a fost descoperită în 1945 şi ca să fie cucerită au trebuit şapte ani de încercări şi speranţe, 100 de zile în 44 de escalade, 23 de nopţi în perete, 300 de pitoane şi 300 m de coardă.
De aici, din vîrful Omu, peisajul este fascinant, iar dacă avem norocul de o după-amiaza senină, unapus de soare ne va picura în suflet imagini de neuitat. Dar, să oferim prilejul celor ce doresc să-şi găsească alinarea dorului de drumeţie să vadă toate acestea la faţa locului.